Nick Cave – despre despartirea de PJ Harvey

Nick Cave – despre despartirea de PJ Harvey

Nick Cave a revenit pe forumul fanilor sai, The Red Hand Files, pentru a raspunde la mai multe intrebari cu caracter profund personal. De data aceasta, s-a intors la perioada in care PJ Harvey a decis sa puna capat relatiei lor.

Cave, care a raspuns pana acum la intrebari despre Bad Seeds, viitorul muzicii rock si moartea tragica a fiului sau, a fost abordat de data aceasta de catre doi fani ce isi doreau sa stie motivele pentru care relatia sa cu cantareata-compozitoarea PJ Harvey a luat sfarsit.

“De ce ai renuntat la relatia ta cu PJ Harvey in anii ’90? Iubesc muzica ei,” suna intrebarea unui fan ce face referire la scurta relatie a lui Cave cu cantareata de la jumatatea anilor ’90. Momentul relatiei coincide cu perioada in care consumul de droguri al lui Cave era intr-o crestere exponentiala, o perioada in care muzica sa devenise intunecata si sumbra.

Abordand in mod direct intrebarea, Cave a raspuns: “Adevaru in aceasta situatie e ca nu eu am renuntat la PJ Harvey, PJ Harvey a renuntat la mine. Eram acolo, stand pe podeaua apartamentului meu din Notting Hill, soarele stralucind prin fereastra(probabil), simtindu-ma bine, cu o tanara cantareata talentata si frumoasa ca iubita, cand a sunat telefonul. Am raspuns si era Polly.”

“Buna,” am spus.

“Vreau sa ne despartim.”  

“De ce?!” am intrebat.

“Pur si simplu s-a terminat,” a zis ea.  

“Am fost atat de surprins ca aproape mi-am scapat seringa.”

Despartirea—si consumul masiv de droguri—au ajuns sa fie sursa majora de inspiratie pentru cel de-al zecelea album de studio Bad Seeds intitulat The Boatman’s Call, un album profund, lent si sumbru.

Bazandu-se puternic pe pian si pe versurile lui Cave, The Boatman’s Call include piese precum ‘West Country Girl’, ‘Black Hair’ si ‘Green Eyes’, despre toate speculandu-se ca ar fi referinte directe la PJ Harvey. “In adancul sufletului am suspectat ca drogurile ar fi putut sa fie o problema pentru noi, dar erau si alte lucruri. Mai aveam ceva de lucrat la felul in care intelegeam monogamia, iar Polly avea propriile probleme, cred, dar ma gandesc ca la finalul zilei totul se reducea la faptul ca amandoi eram oameni extrem de creativi, fiecare prea absorbit in propria persoana pentru a putea fi capabili sa impartim acelasi spatiu in vreun fel care chiar sa insemne ceva. Eram ca doua valize pierdute care se potrivesc, intr-un carusel ce nu ducea nicaieri.”

Cave a continuat: “Scrierea pieselor ma consuma complet in acea perioada. Nu era ceva ce faceam, ci cine eram. Era esenta fiintei mele. Angajamentul lui Polly fata de munca ei era probabil la fel de narcisistic si de egomaniacal ca si a meu, desi nu pot comenta cu siguranta pe tema asta, din moment ce eram atat de profund bagat in prostiile mele. Imi aduc totusi aminte cu mare drag de perioada petrecuta impreuna, erau zile fericite, iar acel apel m-a durut; dar nefiind genul care sa rateze o criza buna, m-am apucat si am terminat The Boatman’s Call.

In timp ce multi fani au presupus ca albumul era partial inspirat de despartirea sa de Harvey, Cave nu a raspuns la aceasta afirmatie in anii ce au urmat lansarii albumului. “The Boatman’s Call m-a vindecat Polly Harvey,” a afirmat el. “A schimbat de asemene felul in care faceam muzica. Albumul era o ruptura artistica in sine, caruia ii raman profund indatorat. Era generozitatea compensatorie pentru o inima franta, sau pentru ce credeam la momentul respectiv ca e o inima franta – mai recent am re-evaluat acest termen. Despartirea m-a umplut cu o energie lunatica ce mi-a dat curaj sa scriu piese despre experientele omului comun(precum inimile frante) intr-un mod deschis, curajos si cu inteles – un fel de scriere de care, pana la momentul respectiv, ma tinusem departe, simtind nevoia in schimb sa imi ascund experientele personale sub forma unor povesti cu diferite personaje. A fost un puseu de crestere care m-a impins in directia si stilul de a scrie ce mi-au ramas alaturi pana in prezent – chiar daca in diferite forme.”

El a concluzionat: “A mai aratat si o cale spre o prestatie mult mai intensa, cruda, sincera – vocea suspendata si abia sustinuta. The Bad Seeds, pentru meritele lor eterne, au facut un pas inapoi si au lasat sa existe piesele astea bazate pe pian. Sunt foarte putine trupe pe pamant care inteleg ca sa nu canti, poate fi uneori la fel de important ca opusul sau.”

Sustine proiectul => Contemporary-Establishment

PACHETE FOTO VIDEO => https://contemporary-establishment.ro/servicii-foto-video/

Intra in comunitatea sustinatorilor de arta contemporana printr-un Like paginii de Facebook